Apr 112017
 

Trebuie să recunosc. (Io, partea feminină a soriciunii.) Nu mă dau în vânturi după medicinile alternative ramificate, cel mai probabil din cauza scurtcircuitării legăturii cu Dumnezeu şi a lipsei binecuvântărilor adecvate. (… Pe care, totuşi, în orice condiţii, absolutamente fără urmă de fior mistic, ci mai degrabă fistichistic, îl respect majulistic. – … Să nu v-aud că nu există aceste cuvinte în dex. Există în aceeaşi măsură în care se află, în viaţă şi activitate eternă, bunul şi dragul de El.)  Beau ceaiuri ca tot omu’, căci vreau să fiu divers hidratată, iau pilule la fel (atunci când sunt atacată), mă ung prin diverse locuri cu felurite chestii (mai ales când mă doare genunchiul sau noada – căci mă închin cam des la diferite trestii), dar, scuzaţi-mă, mai bine îmi bag degetu-n nas şi îl uit o vreme acolo decât să las pe cineva să-mi introducă niscaiva ace faimoase prin nişte chestii interioare chakroase pe care, fiind o mutantă, jur, nu le posed nici în cap, nici în alte zone fibroase. (Şi nici pe cel numitul qi vă rog să nu-l mai căutaţi pe la mine prin meridiane şi case, io deţin, cel mult, quiproquo-uri haioase.) Sub limbă ţin, da, câteodată, oareşce rotunjimi prin care vreau să protestez şi să ripostez, respectiv cuvinte neacademice şi plm-noase pe care mă străduiesc să le tot (homeo)diluez şi, uite-aşa, să evoluez.

Am ajuns să fiu convinsă că homeopatia e cel mai mare jaf la care suntem parte, că pericolele chiropracticii sunt enorme faţă de riscurile inerente unei abordări ortopedice mai mult sau mai puţin clasice, că acupunctura este doar un piculeţ mai mult decat un efect placebo pur, că fitoterapia e o realitate veche, domesticită nici pe jumătate (puţine cunoştinţe solide, mult cântec după ureche, posibile reacţii adverse cunoscut/necunoscute de-a dreptul periculoase).

Sintetizez pentru Dumneavoastră (care culegeţi pietre deja, sunt convinsă, şi-mi ţintiţi capul pe care-l vedeţi ferfeniţă), concluziile trecerii într-o serioasă şi consistentă revistă a studiilor efectuate, a examinării şi repotenţării testărilor clinice şi lucrărilor de cercetare deja efectuate de către echipe specializate în metaanalize şi detectare de condiţii de testare neadecvate, a detronării unor rezultate aparent pozitive şi inovatoare şi a plasării finale pe adevărata axă de raportare. (Le datorăm adevărul multora: lui Lind, Florence Nightingale, Hill şi Doll, dar mai ales celor care au ridicat testarea clinică – şi verificarea ei – la rangul de artă: Echipei Cohrane, cu ale sale bilanţuri sistematice şi sinteze critice, grupului de cercetări medicale de la Berna, condus de profesorul Martins, lui Aijing Shang şi metaanalizelor sale şi, deloc în ultimul rând, lui Simon Sight şi lui Edzard Ernst. Cei din urmă deţin, împreună, câteva doctorate, iar unul dintre ei este cercetător specialist în studierea medicinei complementare şi alternative şi nu doar atât: având sânge în instalaţie, deţine curajul de a analiza (din interior) medicina complementară din perspectiva medicinei bazate pe dovezi, fiind neînduplecat în faţa oricărei metode lipsite de fundament validat ştiinţific. Mi-am petrecut mult timp cu Simon şi cu Edzard în ultimele nopţi şi, graţie lor, cu cei pe care i-au invocat şi pe care s-au sprijinit în realizarea Trick or Treatment? Alternative Medicine on Trial (tradusă şi la noi, la Humanitas, în 2013: Adevărul despre medicina alternativă.)

Iacătă nişte concluzii produse de  mecanismele testărilor clinice, veşti bune pentru cei care sunt în stare să nu înghită orice:

Acupunctura (chiar dacă e recunoscută pe plan mondial şi, inclusiv la noi în ţară, se decontează prin sistemul asigurărilor de sănătate, chiar dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii a întocmit două mari rapoarte, în 1979 şi mai apoi în 2003, prin care a validat beneficii diverse ale acupuncturii, făcându-se de mare râs în ceea ce priveste metodologia aplicată, rapoartele fiind, din cauza pragului de calitate stabilit şi atins, de-a dreptul eronate, iar efectul lor în plan practic, iresponsabil, chiar dacă, chiar dacă… au existat şi există pe lumea asta oameni de ştiinţă care compensează, prin munca lor, eşecul OMS):

  1. Nu există nicio dovadă ştiinţifică despre existenţa lui qi sau a meridianelor (există doar o filosofie tradiţională, moştenită şi bine împachetată). (… şi care, pentru mine, nu este suficientă pentru a mă lăsa înţepată.)
  2. Enormul număr al testărilor clinice în cazul diferitelor afecţiuni este străbătut, în majoritate covârşitoare, de fiorul metafizic de-a dreptul material al efectuării neglijente şi defectuoase, başca fără existenţa unui grup de control placebo adecvat. Drept urmare, pe majoritatea testărilor ce prezintă rezultate pozitive în ceea ce priveşte eficacitatea acupuncturii nu se poate pune nicio bază decentă.
  3. Bilanţurile sistematice ale cercetătorilor specializaţi care au trecut prin sită deasă lucrările de cercetare realizate cum trebuie, aşadar prezentând calitate, au arătat că, într-o gamă largă de afecţiuni, acupunctura nu dă rezultate, cu excepţia unui excelent efect placebo (îmi va plăcea acest lucru, nu-i aşa?). În afară de tratarea stării de greaţă şi a unor tipuri de durere, acupunctura e doar o înţepătură într-un balon de săpun.
  4. … Şi totuşi, deşi există testări de foartă bună calitate care validează folosirea acelor în cazul stării de greaţă sau al durerii, există testări de aceeaşi calitate care o infimă. Pe scurt, dovezile, nefiind nici convingătoare, nici consecvente, sunt, nu-i aşa?, periferice. (Care nu rezonează nicicum cu apărarea responsabilă a stării mele de sănătate.)

Ceea ce este însă foarte adevărat şi este bine de subliniat, e faptul că nu pare a fi posibilă vreodată (… sau, mă rog, prea curând…) efectuarea unei testări ireproşabile a acupuncturii, neputându-se aplica eficient  testarea dublu legată la ochi (opacitatea la realitate sau placebo atât a pacientului, cât şi a terapeutului):  terapeutul va fi întotdeauna în posesia mentală şi corporală a şpilului acului.

… Ups, să-nchei articolul, nu alta. Uitasem de:

  1. Acupunctura falsă (inserare superficială a acelor, plasarea lor în alte puncte faţă de cele clasic-obligatorii, ace-telescopice care par doar să străpungă pielea, dar care se retrag, de fapt, în partea superioară…) este la fel de eficientă ca acupunctura reală.

… Of.  Cam atât pentru astăzi, acupunctura asta mă-nţeapă deja în lobul frontal, dându-mi o stare de neplăcere dureroasă, de altfel tratatibilă. Mă duc să ronţăi nişte zahăr, sau să sug, erotic, nişte Oscillococcinum, tot un drac. În următorul episod, concluzii despre homeopatie. Cu drag.

 

 

 Leave a Reply

(obligatoriu)

(obligatoriu)