Mai 012017
 

„Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui în lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.

Contacte cu ceea ce e adevărat, mai întâi natura, apoi arta celor care au înţeles şi arta mea, dacă sunt capabil de asta. Astfel, lumina şi apa şi beţia se află încă în faţa mea, şi buzele umede ale dorinţei.

Disperare zâmbitoare. Fără ieşire, dar exercitând necontenit o dominaţie pe care o simţi zadarnică. Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”

Albert Camus, Carnete (mai 1935 – februarie 1942)