Mai 262013
 

1. Afară plouă.

2. În Ardealul naşterii şi copilăriei mele, prin mijloc de Cluj, Dorel Neînfricatul a asfaltat drumul nevinovat al tramvaiului, o linie cât se poate de funcţională. Mărturisim, ne-a fost o milă nemărginită de domnul vatman, care, bietul de el, cu mânuţele lui două, îşi făcea pârtie nouă şi îndepărta materialul bituminos de pe şine cu o expresie de cel mai pur optimism: „Negreşit, în ţara asta va fi bine.”

3. Afară plouă iar.

4. Plouă şi cu donatori de organe. Nu s-a aşteptat nimeni la asta, spune Raed Arafat, aşa că acum se munceşte la adaptarea şi dimensionarea finanţării pentru cazurile „în lucru”. (Iar noi suntem tare mândri de egoismul luminat, cu aspecte altruiste, de care dau dovadă semenii noştri.)

5. Plouă din nou. Şi, ca să ne întoarcem cum se cuvine, pe şine (fără să avem convingerea că nu deraiem cu această plină de iubire ştire), ROPID, omologul cumulat  din Praga al neaoşelor RATB şi METROREX, conţinând o conducere cu evidente înclinaţii spre om şi spre un anume gen de psihologie, are, în plan activ, un obiectiv temerar: pentru că oamenii sunt din ce în ce mai singuri şi mai necăsătoriţi, căci nu prea mai au nici timp, dar mai ales locuri unde să se întâlnească şi să se cunoască (cum ar veni, să stabilească relaţii), vor fi introduse în circuit trenuri de dragoste, trenuri ale iubirii, unde  relaţionarea (desigur, cea spirituală) va fi nestingherită şi chiar sprijinită. Doar că există, ca de obicei, o problemă: din depoul Hostivar, trenul pe care trebuie să îl iau eu pleacă la 04:43. Mă urc în staţia Strasnicka la 04:48 şi cobor la Malostranska, la 05:01. (De la cap la cap, întreaga cursă se desfăşoară în intervalul orar 04:43 – 05:04.) Dat fiind faptul ca voi petrece în trenul iubirii doar 13  minute, se impune, fără îndoială, a cincea:

Cum aţi gestiona acel timp, cu ce fapte sau cuvinte l-aţi umple, pentru ca în final să ieşim din metrou de mână,  amândoi, împreună?

 

Sorry, the comment form is closed at this time.