Mai 172013
 

Din cauza vârstelor cam înaintate şi a turbării de care, parte dintre noi, suntem suspectaţi, ne este imposibil să precizăm sursa zonală care, cândva, ne-a mers la suflet cu sinceritatea sa:  ideea de prevenţie, în esenţa ei, este profund neamericană. Şi cum să nu fie, câtă vreme, pentru a putea să previi, trebuie să fii în stare să admiţi că duşmanul ai putea fi chiar tu. Tu, inteligentul, atoateştiutorul,  ba chiar nemuritorul.  (În zilele care vor urma, ne vom face urechile pâlnie,  pentru a recepta ce şuşoteste pe acest subiect Europa.)

Aşadar, vestea cea bună de astăzi, pe care o prăvălim şi asupra aproapelui mâine (şi tot aşa, până când o să ne intre bine în cap sau în oricare alte organe), este aceea că singura modalitate de intervenţie, din toate timpurile, în stare să reducă cu adevărat mortalitatea ÎN ORICE BOALĂ este PREVENŢIA. Cine are urechi, să audă, cine are sâni, să şi-i atingă duios. Chiar şi celor care deţin testicole de diferite mărimi  le sugerăm, tactilo-decent, renumărarea. Iar celor care, cu un dex neadecvat şi neactualizat în cap, le sună intervenţie ca ceva supra-acţional, ulterior declanşării unei boli oarecare, le spunem, cât se poate de fermi, că a interveni din timp în propria ta viaţă este cel mai inteligent proces cu sens şi cu scop.

Revenind la frumoasele zilei, suntem convinşi că Angelina n-a făcut-o de capul ei (nu putem admite că s-ar fi putut lipsi atât de uşor de minunata erogenitate a acelor protuberanţe divine). La fel de hotărâţi suntem şi în susţinerea convingerii că sfătuitorii ei de taină nu au fost nişte oncologi ramoliţi, înrăiţi şi zgârciţi, care nu-şi permit, orgolic vorbind, abonamente la revistele medicale în care foştii lor studenţi revoluţionează, ci nişte medici actuali, navigabili şi ancorabili în adevărata realitate a cancerului: inseparabilitatea de propriul genom.

Despre oncogene şi anti-oncogene, BRCA-1 şi BCRA-2, în altă zi şi în alt articol vestitor de viaţă (mai) bună. Însă până atunci, fără să putem preciza din memorie sursele care ne-au condus spre aceeaşi  veracitate, vă rugăm să vă gândiţi, în primul rând, la ceva: viaţa bolii canceroase nu este altceva decăt o reluare a vieţii propriului organism. Celulele canceroase sunt copii ale corpului nostru viu.

În al doilea rând, la faptul că Angelina nu e o nebună frumoasă. (Nebunatică, da.) Angelina a înţeles că testarea mutaţiei genetice face parte integrantă din prevenţia – intervenţie, şi că, în urma aflării procentualului rezultat, avea în faţă doar două variante plauzibile (noi doi, Sorina şi Sorin, fiind nişte psihologi mai atipici, respingem intervenţiile dumnezeieşti, cele care te aleg, ele, pe tine):

–          TAMOXIFEN pentru preventie (rezultate foarte bune in trialurile clinice);

–          dubla mastectomie profilactica.

A ales.

Angelina s-a ales.

(Nota redacţiei:

Unul dintre noi este femeie, iar celălalt un stejar însurat.

Altfel am fi luat-o imediat de nevastă, nu ne-ar fi stat în cale niciun brăduţ, fie el oricât de dotat.)

Sorry, the comment form is closed at this time.