Mai 082013
 

Vestea proastă, asupra căreia nu facem niciodată rabat, este că într-o zi vei muri.

Vestea cea bună este aceea că te poţi gândi la asta mai mult, mai deschis, mai profund.

Trăieşte-ţi moartea încă din timpul în care eşti viu, investeşte în ea, fă ceva, orice, dar mai bun.

Dă-i morţii tale şansa de a exista.

Vei deveni mai liber şi mai dens.

Însumi se va transforma, el însuşi, în sens.

Surse de încredere: ora cinci dimineaţa, nişte păsărele cântând

 

  One Response to “Moartea, ce veste….”

  1. Nu stiu de ce, dar am o banuiala ca in spatele Vestii bune se afla o femeie cu o minte geniala.
    Nu inteleg eu mereu subtilitatile tale, draga mea Sorina, dar citindu-te sper sa mai invat cate ceva, sa ma „destept” cumva, acum la batranete.
    In acest articol …m-au amuzat tareribil sursele de inspiratie…:)

    Te citesc cu o placere incomensurabila!!!

    Te imbratisez,
    Georgiana

Sorry, the comment form is closed at this time.