Mai 302013
 

Vestea noastră bună, cea de toate zilele, este aceea că ne plac homosexualii. La fel şi ateii. Ca să nu mai vorbim de credincioşii practicanţi.

În zorii dimineţii, l-am prins pe Leonard Miron la TV, într-o înregistrare de ieri. (Ceea ce înseamnă că toate ziarele de astăzi îl au centrat pe vreo pagină, aşa că haideţi să nu irosim amănunte.)

Am reţinut si prelucrat, pentru Dumneavoastră, următoarele:

– etichetele sunt pentru murături, absorbante şi unelte de grădină, nu şi pentru oameni;

– prin procedură medicală, ea, prietena lor, va avea un copil cu el, el fiind, de felul lui, în acelaşi autobuz cu altul de acelaşi fel;

– copilul lor îi va explica dirigintei de la şcoală, la un moment dat, următoarele: „el este tatăl meu, el este partenerul tatălui meu, iar ea este mama mea”. (Nu neapărat în această ordine.)

Ne place. Dacă vom putea face ceva constructiv pe acest site, legat de subiect, vom face.

Ne plac homosexualii. La fel şi ateii. Ca să nu mai vorbim de credincioşii practicanţi.

(Acest articol ne trezeşte amintiri amuzante, de pe vremea când partea feminină a acestui site, de felul ei heterosexuală, se chinuia, cu dexul şi chiar cu unele semne mijlociu-digitale, să îi explice unei diriginte de copil ce înseamnă aceea familie monoparentală.)

Sorry, the comment form is closed at this time.