Iun 202013
 

Ne cerem sincere scuze, însă noi nu l-am văzut în direct pe Barack Obama („Francis, let’s go to work!”), pentru că atunci ne uitam, pe rând şi simultan, la Gherghe şi Măruţă, prea eram sideraţi de divorţurile lumii mondene neaoşe. Şi pentru că atunci când suntem tâmpiţi, suntem până la capăt, am descoperit destul de târziu că peştele nu de la cap se împute, ci direct de la talpă. Domniile dumnealor divorţate – vă rugăm să ne scuzaţi pentru exprimarea cam deşănţată -, sunt precum rahatul de pe partea concavă a labei piciorului, de altfel elegant încălţată, habar n-ai cum de l-ai luat, pe ce drum defec(ac)tuos ai apucat şi cum de l-ai presat într-un asemenea hal încât nu se mai duce nici cu o tonă de compus hidrogenat al oxigenului, numit, ca între prieteni, apă. (Nu am găsit alt sinonim mai distins pentru „căcăcios”, aşa că am folosit, ne scuzaţi din nou, ceva ce ni s-a părut a fi, la un nivel acceptabil şi cuprinzător, atât evacuativ, cât şi purificator.)

Şi totuşi, în final am dovedit c-avem creiere şi că ne pasă. Şi-atunci ne-am îndreptat privirile, în sfârşit, spre cea mai interesantă şi pozitivă veste a prezentului, mai ales că ea se produce în zone diferite de inteligenţă, despărţite, mai mult sau mai puţin fundamental, de munţi, oceane, dealuri, lighioane, ape.

„Brain Initiative” şi Human Brain Project”, definesc, prin amploarea ambiţiilor declarate şi mai ales a fondurilor alocate, noua noastră poziţie în lumea cunoaşterii. (Dacă o merităm sau ba, rămâne de văzut, există pe lume, nu-i aşa?, suficiente teste proiective pentru a ne plasa, obiectiv, în veşnica ipostază de elucidat vlăstar al lui Dumnezeu.)

Cele mai strălucite minţi ale planetei (pentru efectul artistic, cel mai nimerit ar fi să le spunem „creiere”) vor declanşa cea mai interconectată revoluţie ştiinţifică, neimaginată, suntem convinşi, nici de Nostradamus, nici de Carmen Harra. Dacă cu viemii stăm relativ bine (scuzaţi cacofonia), pentru că transparentul C. Elegans (pe numele lui întreg Caenorhabditis), care deţine 302 neuroni şi 7000 de conexiuni neuronale, a intrat, de multă vreme, pe mâna cercetătorilor de la Harvard şi n-a scăpat nicicum de isprăvirea hărţii complete de conectare a neuronilor, precum nici de determinarea  modului funcţional  în care aceştia îşi desfăşoară activitatea,  Drosophila Melanogaster (o sută de mii de neuroni) şi-a lăsat creierul mapat în proporţie de 20%, peştele-zebră (un milion de neuroni) şi şobolanii (şaptezeci şi cinci de milioane) aşteaptă la rândul cartării cu bilete de ordine, iacată cum se dovedeşte a fi doar o chestiune de timp până când va fi realizată şi finalizată cercetarea activităţii neuronilor umani, atât din punct de vedere individual cât şi interconectat-funcţional. O sută de miliarde de neuroni. (… Eşti nepreţuit de bogat, omule, nu te mai căuta prin zona organelor genitale, unde te-acoperi, decent, cu şliţuri şi buzunare, mai bine ridică privirea spre cap.)

Brain Research throught Advancing Innovative Neurotechnologies (Unitele State Americane) şi  Human  Brain Project (Uniunea Europeană), prezintă următoarele caracteristici  (vă propun să le trecem în revistă, sumar, folosind un tabel pe alocuri şcolar, dar destul de util pentru a sesiza diferenţele de elan şi de scop vizionar):

BI – SUA

HBP – UE

Bază de plecare bugetară:

o sută de milioane de dolari.

Cel puţin 15 ani.

Peste un miliard de euro.

10 ani.

Bază comună de plecare:

Ne lipseşte, tuturora, în bloc sau individual, înţelegerea unitară a creierului, pe toate nivelurile sale de organizare şi în toată amplitudinea sa de desfăşurare.

Necesităţi comune, implicite şi implicabile:

Concentrare masivă pe dezvoltarea de noi tehnologii, atât de procesare, cât şi de gestionare, atât a datelor deja existente, cât şi a celor ce vor fi obţinute. Aducerea science-fiction-ului în planul real, pentru a se putea identifica cu acurateţe, plurinivelar şi plurimodal, organizarea integrală şi dinamică a creierului uman.

Realizarea  de tehnologii care, în prezent, nu există. (Nanotehnologii exacerbate, nanosenzori în stare să  transmită către exterior, wirelless, informaţii despre activitatea neuronală.)

Scop final, existenţial:

Depăşirea obstacolelor existente în cunoaşterea actuală, care blochează sau pur şi simplu nu pot permite dezvoltarea eficientă, în temutele boli ale creierului, a planurilor de tratament salvatoare.

Realizarea de mutaţii fără precedent  în tratare şi chiar vindecare.

Eradicarea bolilor cerebral şi existenţial mutilante.

Protezare avansată, înlocuiri artificiale care să poată fi controlate direct de către creier.

 

Trecerea de la structural la funcţional, de la parte la conectom, de la pasiv la activ, de la intimitate la interconectare, de la descriptiv la acţional, de la simpla catalogare la mişcare

HARTĂ DINAMICĂ

ATLAS DINAMIC

–   Desluşirea elementelor de funcţionare ale creierului uman;

–  Decodificarea mişcării neuronale prin înregistrarea activităţii fiecărui neuron atât din propriul interior, cât şi din cel al interconectării circuitelor neuronale;

–  Corelarea determinărilor cerebrale cu aspectele mentale şi comportamentale.

–  Acumulare, indexare, gestionare a tuturor datelor, existente şi dobândibile;

–  Studiu aprofundat al creierului;

– Mare accent  pe determinarea acurată a tuturor modalităţilor de achiziţionare, stocare şi reprezentare a stimulilor informaţionali din mediul exterior.

Program mult mai clar conturat, precizat şi individualizat.

Platforme multiple de desfaşurare:

–  pentru simularea creierului (platformă considerată a fi cheia de boltă a proiectului): realizarea unui creier artificial, din siliciu, care să reproducă cu maximă fidelitate funcţionarea creierului natural, pe care să se poată realiza experimente altfel imposibil de pus în practică pe un creier viu şi care să permită testarea diverselor soluţii terapeutice pentru marile maladii cerebrale;

–   de calcul de mare performanţă (rulare de modele matematice supraavansate, indispensabile realizării simulatorului de creier artificial, dar vital);

–  de informatică medicală (ce va permite identificarea „semnăturilor biologice” ale bolilor cerebrale);

–   de calcul neuromorfic (cale evolutivă, imitativ-structurală, care va face posibilă realizarea unei inteligenţe artificiale, maxim avansată);

de neurobiotică: realizarea de roboţi progresişti, supra-definiţi.

… Sigur că noi, omuleţii cei simpli, din locul şi din poziţia în care ne aflăm, nu ne vom putea aduce contribuţia în niciun astfel de mare program. Ceea ce însă putem face, foarte bine spre excepţional, este să primim rezultatele lui aşa cum se cuvine şi să pregătim un teren exemplar, asigurându-ne, noi pe noi înşine, că nu îi datorăm cunoaşterea niciunui văzduh superior, divin şi autoritar, că ne-o asumăm liberi şi neatârnaţi, că ne-o procurăm din însăşi esenţa ei raţională,  atraşi, mereu şi mereu, de forţa gravitaţională.  Asta înseamnă ca până atunci să ajungem să învăţăm, o dată pentru totdeauna, ce este neuronul şi să nu îl mai confundăm cu vreun spermatozoid jucăuş şi poznaş, să putem indica cu ochii închişi, zgâlţâiţi din somnul raţiunii, unde se află lobul occipital, să înţelegem de ce arbitrul cel liber e legat de picioare şi-o scrânteşte cam des în elanul de asigurare a libertăţii de fapt, că spinii dendritici nu se usucă şi cad, că sistemul limbic nu e conectat, printr-un canal salivar, de galaxia 69, că mutaţia genetică n-are deloc legătură cu vizarea unui flotant, că neurotransmiţătorii nu sunt buni de fiert în vreun ceai, că detectorul de minciuni nu e chiar un dispozitiv onorant.

Cum ar veni – nu ştim cum să vă spunem asta mai plastic, pentru un efect mai pregnant:  este vital să nu aşteptăm noaptea mult dorită a nunţii cunoaşterii ameropene (… licenţă proprie: state americane şi europene…) cu mintea virgină şi nestrăpunsă de actualizare. (Dacă respectaţi instrucţiunile noastre, vă garantăm, peste ani, cu cea mai mare seriozitate, cel mai autentic orgasm.)

 

P.S. La sfârşit, o opinie personală şi pătimaşă, extra-subiect sau, dimpotrivă, profund incluzivă, care nu îl angajează deloc pe asociatul meu domn virtual. Nu pot să nu ilustrez acest final de articol informativ cu o fotografie furată chiar ieri, înainte de a urca într-un autobuz, la finalul cursurilor de specializare in psiho-oncologie. Într-o lume în care cancerul omoară masiv iar creierul se străduieşte, din răsputeri, să înţeleagă de ce şi mai ales până când, orice paraclis universitar ridicat, restaurat sau conservat după anul de graţie morală douămii, fie chiar în numele sfânt al păstrării şi recunoaşterii cultural-naţionale, îmi pare a fi cea mai proastă glumă pe care o poate finanţa cineva, cel mai grosolan atentat la buna dezvoltare umană. Am rămas de-a dreptul şocată când l-am văzut revitalizat şi redat în folosinţă, mi s-a părut că atunci m-am trezit în lume pentru întâiaşi oară, ieşind din uter în mod forţat, fundular. (Nu am găsit alt antonim pentru frontal, dar aş dori să se înţeleagă: cu fundul, cu dosul, cu partea anală, de-a dreptul nenatural.) El a renăscut, semeţ, lângă instituţia în care eu am primit, refuzând constant puparea mâinii lui Dumnezeu, o educaţie superioară. El este, conform dex-ului de care nu ar trebui să ne îndepărtăm niciodată, inclus în universitate şi aparţine acesteia, facilitând oricând, pe drumul cunoaşterii exemplare, o slujbă religioasă de laudă şi de invocare a unui sfânt, fie el orişicare.

Monument istoric

Dumnezeu.

Universitarul.

Crezând în El n-o să ne vindecăm de cancer nicicând.

O realitate care, fie ea a dracului să fie, nu doare.

(… Dar cel mai mult mi-a mers la suflet perpetuabila abordare economică a sfintei prestaţii. Agentul economic care deţine lăcaşul, agent autorizat din 2010, care aşa se şi numeşte, Capela ”Sfânta Elisabeta Şi Sfânta Elena” – Paraclis Universitar – Cotroceni,  nu este plătitoare de TVA. Este o veste bună, excepţională chiar. Păi, nu? Taxa pe valoarea adaugată e valabilă doar pentru credinţa în mişcarea materiei şi productivitatea  valorică a ştiinţei. Păi, nu-i corect aşa? Păi, da.)

Sorry, the comment form is closed at this time.