Mai 192013
 

Pentru că preocupările zilei de astăzi au fost în legătură directă cu hipnoza clinică, om, genom, cancer şi cel mai mare facilitator al acestuia, TUTUNUL, şi tocmai pentru că dorim să vă livrăm speranţe plauzibile despre lăsatul Dumneavoastră de fumat, începând chiar de mâine, vom amâna atât cât se cuvine articolul despre fumul ucigător, construitor de ruine, aducându-vă în schimb, la ceas de seară, cea mai bună dintre toate veştile posibile, pe care o fragmentăm cu responsabilitate mai jos, cu dichis şi cu buline:

● nu există legătură între stres, emoţii de orice fel si declanşarea cancerului;

● nu există legătură între stările emoţionale pozitive şi oprirea din evoluţie a cancerului;

● optimiştii bolnavi nu trăiesc mai mult decât fataliştii;

● speranţa de viaţă în cazul bolnavilor infauşti nu are legătură cu furia, anxietatea sau depresia.

Oricum ne-am strădui, n-avem cum să derivăm altfel decât logic şi să nu insistăm pe ideea extraordinar de optimistă şi de pozitivă, care are rolul de a ne aduce cu picioarele pe pământ, onorând aşa cum se cuvine, gravitaţia ce se ţine, oricând, de cuvânt: psihoterapia nu ar avea cum să oprească sau să amelioreze boala canceroasă (şi, respectându-i pe cei care o aplică înţelegându-i limitele, nici nu o face). (În sfârşit, Sorina poate mărturisi că timp de doi ani, a nutrit cele mai sângeroase planuri de exterminare ale unor colege de la formarea în psihooncologie, nişte zânemarine declarate, ale căror trene, chiar şi ridicate, se murdăreau sistematic de la ideea de pluridisciplinaritate. Doamnelor cu bagheţele, psihooncologia este o altă mâncare de peşte, cu un gust de pământ şi cu nişte oase care, de regulă, se opresc drept în gât.)

(Atenţie mare, autorii acestui site nu sunt criminali de speranţe, însă rezonează adecvat cu realitatea dovedită ştiinţific: psihoterapia nu poate deturna sensul morţii pacientului, dar îi poate mări semnificativ calitatea vieţii.)

Până mâine, când vom vorbi despre fumat, să încheiem cu nişte veşti extraordinare:

–          Între anii 1992 – 2000, au fost urmărite (în sens ştiinţific, evident) 37.562 de asistente medicale americane, aflate sub pălăria unui stres continuu şi autentic. Cercetătorii au descoperit un risc de cancer la sân cu 17% mai scăzut  faţă de femeile care au trăit un stres mult mai mic la serviciu;

–          Timp de 16 ani, 6.689 de femei din Copenhaga au fost puse sub lupă şi ele. Concluzia:  cele care raportaseră niveluri de stres foarte ridicate prezentau o probabilitate cu 40% mai mică de a dezvolta cancer de sân faţă de cele care relataseră niveluri de stres foarte coborâte.

Oameni buni, trăirile voastre emoţionale (şi ale celor care vă înconjoară), cât ar fi ele de gratuite, nu vă omoară.

Surpriză. Fumatul, pe care cheltuiţi o avere, oho.

Lilienfeld, Lynn, Ruscio, Bezerstein, „50 de mari mituri ale psihologiei populare”,  TREI, 2010

Siddhartha Mukherjee, „Împăratul tuturor bolilor” – Premiul PULITZER 2011, ALL, 2011

Schernhammer, Hankinson, Bosner, Kroenke, Willet, Colditz, Kawachi, 2004, Job stress and breast cancer risk: The nurse’s health study, American Journal of Epidemiology, 160

Nielsen, Zhang, Kristensen, Netterstrom,  Schnor, Groebaek, 2005, Self-reported stress and risk of breast cancer: Prospective cohort study, British Medical Journal, 331

 

Sorry, the comment form is closed at this time.