Mai 092013
 

Cel mai probabil, vă uitaţi deja la Planet Ant (Adam Hart, BBC Four), nu ca noi, care ne dăm în vânt, indiferent de intervalul orar, transmisie directă sau în reluare, după „Te cunosc de undeva”, emisiune de înaltă valoare. (Veste excepţională: mai avem o singură zi pană la finală; dacă nu iese câştigător Pepe cel genial, duminică declarăm zi de doliu virtual.)

Aţi vrea să ştiţi (pentru a spori vânzările spray-urilor de exterminare) ce vi se trage de la furnici? (… Ouch! Cred că tocmai m-a pişcat una, bănuiesc că-i trimisă, subtil, de excelentul Şerban, al doilea favorit la trofeul de care vorbeam.)

… Ah, nu mare lucru, nu vă simţiţi recunoscători sau, şi mai şi, vinovaţi… Doar îmbarcarea mai rapidă în avioane, reţele informatice accelerate, sateliţi minusculi, control eficient al mulţimilor, conceperea rutelor spaţiale care economisesc carburant, optimizarea parcursului pachetelor livrate … (… ne oprim aici, e un site dinamic de veşti, nu de referate).

Oamenii atenţi la ce se întamplă în jur (cercetătorii, carevasăzică), cei care ridică la scară sau se coboară printre microni, au pornit, cum altfel?, de la feromoni. Furnicile, cu ajutorul acestor miracole chimice, marchează potecile care au la capăt mâncare. Vă imaginaţi, cinematografic, mica lor realitate? Poteci umplându-se de acţiune, poteci evaporându-se-n zare… Shortcut-uri de comunicare.

Aşa că livrarea pachetelor a ajuns la timpi din ce în ce mai mici trăgându-se cu ochiul la furnici. Air Liquide, de exemplu (companie ce furnizează gaz în SUA), foloseste Ant Colony Optimisation, sistem computerizat al rutelor, camioanele lăsând, în drumul lor, „feromoni virtuali”. Noaptea, computerele analizează eficienţa traseelor, aşa că livrarea din ziua următoare, îmbunătăţită „feromonal”, economiseşte timp şi combustibil. Nu-i rău deloc un asemenea plan.

Cei de la Southwest Airline, urmând tot o linie de inspiraţie furniciană (simulată, desigur, digital), au ajuns la concluzia că locurile predefinite de călătorie încurcă destul timpul de îmbarcare, astfel că au permis pasagerilor alegerea locurilor pe măsura sosirii la avioane. (Bilet fără loc, v-aţi cam prins. Doar că nimeni nu călătoreşte în picioare.)

TCP-ul (Transmission Control Protocol), cu alte cuvinte, evitarea aglomerării pe internet, s-ar părea că ni se trage tot de la himenoptere, prin analogia mecanismului de aducere a hranei şi adaptării continue a numărului de furnici transportatoare. Rata celor care pleacă depinde de rata celor care se întorc. Simplu. Eficient. Furnicesc. Ai multe recepţionări virtuale, înseamnă suficientă lăţime de bandă, deci poţi mări viteza de transfer. Ai la capătul potecii foarte multă mâncare, aşadar furnici care se întorc cu buzunarele pline, poţi trimite mai multe întăriri după vitamine.

Dacă te vei uita cu atenţie la bucata de prăjiturică pe care ai uitat-o în drum, vei observa cum furnicuţele o vor acoperi în câteva minute şi o vor transporta spre muşuroi imediat. Eficienţa lor a fost imitată de CubeSat, satelitul în miniatură, necesar de a fi realizat cu o cantitate minimă de cablaje (greutate mică şi spaţiu limitat). Substanţe chimice de marcare – poteci – scurtături…, CubeSat foloseste acum un software bazat pe furnici virtuale, care şi-au lăsat feromonii virtuali într-un cub simulat, generând soluţia optimă de cablare.

…. Suntem convinşi că veţi alege să rămaneţi curioşi în legătură cu aceste minunate furnici, e un sentiment atat de plăcut!… Scurtătură: aici.

Science World, numarul 12, mai – iunie 2013

(Sigur ştiţi deja ce ne deosebeşte, fundamental, de aceste insecte.
Dar noi insistăm cu veştile bune, acesta ne e rolul.
Furnicile au descentralizat controlul.)

 

Sorry, the comment form is closed at this time.