Iun 092013
 

Cine v-a învăţat deosebirea dintre proprietatea care se consumă şi proprietatea care se sporeşte, sau nu v-a învăţat nimeni acest lucru?

(Max Frisch, „Jurnal”, Univers, 1984)

  One Response to “A zecea”

  1. Bunicii mei.

    Tatal tatei, care incepuse sa scrie (serios documentat) o istorie a familiei noastre si a locurilor de unde ne tragem. De la el am invatat sa imi pretuiesc radacinile.

    Tatal mamei, care m-a invatat despre insemnatatea cuvantului rostit. Caruia, odata, i-am spus distrata si cu jumatate de gura un noapte buna grabit. Si care mi-a zambit frumos si mandru (cum de altfel era si el) si mi-a raspuns deslusit: “Multumesc frumos, tata, sa traiesti! Noapte buna si tie!”. De la el am invatat sa vorbesc cu respect pentru cuvinte si pentru oamenii carora le sunt adresate.

    Doua lectii de viata cu insemnatate pentru mine. Pot fi ele considerate proprietate care se sporeste? Sa judecati voi… pentru mine sunt!

    Cat despre proprietati care se consuma… detin si dintr-astea! Bunuri materiale, a caror valoare o recunosc fara ipocrizie: ele imi fac viata mai usoara si mai confortabila. Dar care, insa, nu ma imbogatesc. Nu intr-un fel care sa conteze „in the long run”.

Sorry, the comment form is closed at this time.