Mai 252013
 

Vă rugăm să ne comunicaţi cel puţin o metodă care să vă permită să vă măsuraţi greutatea capului.

(Nu este nevoie să ne faceţi cunoscut rezultatul…)

(Până atunci, fiind, oarecum, în zonă, să ne reamintim că iluminatul nostru creieraş consumă, în unităţi de măsură a puterii electromagnetice,  mai puţin decât becul de la frigider şi că, în condiţii de proastă exploatare, igienizare şi depozitare, îşi alterează conţinuturile la fel precum ar face-o cel mai grozav agregat frigorific. Da, foloseşte el doar 12 waţi, dar, abordând problema la modul biologic, stimabilul este, în acelaşi timp, un mare consumator de energie. Deşi nu cântăreşte mai mult de 3% din greutatea corpului, drăgălaşul de el consumă 17% din totalul de energie a organismului.

Vă întrebaţi, descumpăniţi, unde-i vestea cea bună?

Indiferent că scrieţi un articol, reelaborati teoria relativităţii sau tociţi de zor la teoriile învăţării, creierul consumă energia pentru a se menţine în stare de funcţionare, păstrând câmp electric pe toată suprafaţa membranal-neuronală, asigurând continuitatea comunicării.

Vestea buna e cam retorică: păi dacă tot îl avem, trage şi el ceva la cântar, îi decontăm, vrem-nu vrem, energia, n-ar fi bine să-l chiar folosim, sporindu-i, prin cunoaştere, poezia?)

Sorry, the comment form is closed at this time.